🗓️ 15 iunie 2025
🚍 Ploiesti - Bucuresti - Pitesti - Ramnicu Valcea
Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni vă propune un periplu prin satul vâlcean ale cărui valori au fost conservate, pentru a păstra universul spiritual unic, care caracterizează aceasta zonă, unde realitatea se împletește cu mitul, dând viață celei mai sincere exprimari a românismului autentic.
Modelul de așezare rurală tradițională, cu instituțiile ei social-culturale, pe care aveți privilegiul să o cunoasteți, și-a conturat profilul tematic din anul 1969 și a intrat în circuitul turistic de vizitare în 1974, cand s-a considerat că s-a împlinit ca o personalitate distinctă.
Muzeul de Arta Vâlcea - Muzeul „Casa Simian” este un punct de referință al municipiului Râmnicu Vâlcea. Acest muzeu de artă clasică și contemporană, adăpostit într-o clădire monument cu o arhitectură aparte, în stilul vilelor italiene cu grădină interioară, adună laolaltă opere ale artiștilor locali și naționali, fiind expuse totodată și câteva lucrări ale unor artiști de peste hotare. Colecția muzeului este una diversificată, fiind îmbogățită de-a lungul timpului prin organizarea unor tabere de creație, expoziții de artă sau prin donații, cea mai importantă fiind donația Paul și Sanda Dumitrescu care cuprinde 55 tablouri din perioada interbelică și 4 piese de mobilier. Putem vedea aici și opere ale unor reprezentanți de seamă ai picturii românești precum Grigorescu, Tonitza, Pallady sau Luchian
Casa memoriala Anton Pann din Râmnicu Vâlcea (1796-1854) datează din secolul al XVIII-lea și a fost construită în stilul tradițional al caselor oltenești. În jurul anilor 1980 a fost reamenajată, reorganizată și transformată în muzeu. Aici pot fi admirate diverse obiecte pe care le-a folosit Antonie Pantoleon Petroveanu (pe numele său complet). Dintre acestea au fost păstrate piesele de mobilier din vremea sa, opere muzicale sau literare, portrete, cărți și alte exponate specifice perioadei în care a fost locuită. Un detaliu aparte legat de istoricul acestui loc este că aici a luat naștere prima variantă a liniei melodice a imnului național al țării. Pe atunci Anton Pann organiza un cor care în anul 1848 cânta marșul revoluționar după versurile lui Andrei Mureșanu ale poeziei „Deșteaptă-te, române!”.
Parcul Zavoi - Moşia „«Zăvoiul» din marginea oraşului”, care apare în „O scrisoare pierdută”, a lui Caragiale, nu este altceva decât locul unde s-a cântat la 1848, pentru prima dată, actualul „Imn Naţional al României”. La mai puţin de un deceniu de la acel moment, zona care se afla în proprietatea Mănăstirii Cozia se transforma într-una dintre „cele mai frumoase grădini publice ale Olteniei”, având o istorie fabuloasă. Locul unde s-a cântat în premieră, în cadru oficial, actualul „Imn Naţional” nu era la vremea respectivă un parc propriu-zis, ci doar un zăvoi, un loc care ulterior s-a transformat în zonă de agrement. Istoria lui a început la 29 iulie 1848, când la Râmnicu Vâlcea răsuna „Deşteaptă-te, române!”, cântecul compus de Anton Pann pe versurile poeziei „Un răsunet” de Andrei Mureşanu.
